\ˈmyü-zik\

Emiliana Torrini, Me, And, Armini

Suna mai matur (ce inteleg eu prin matur: orchestratii mai multe, instrumentale mai bogate, voci peste voci, amestec de stiluri, de la acustic la folk cu trip hop si accente de dub) si mai putin sentimental ca albumele ei anterioare. Nu mai e atit de languroasa, nu-si mai topeste inimioara ei de gheata din Islanda, in lingurite de argint cu care sa bata masura in pocale,  dar e un album strasnic (de cind n-ati mai vazut cuvintul asta?) cu un vibe foarte pozitiv, foarte optimist. De vina pentru asta e si accentul din ce in ce mai pronuntat pop (trip-pop, anyone), dar imi place limba pe care o vorbeste. S-a indepartat de electronica suficient de mult incit sa sune pastoral, dar a pastrat atit cit trebuie incit sa nu o confunzi cu Lily Allen sau Kylie Minogue. Albumul ‘Me and Armini’ este echivalentul muzical al Omului de tinichea  insufletit de inima  Omului de paie, pusa pe foc.  Un album de pus la piept, cind esti racit, sau sa-l pui in geam, cind afara e frig si ploaie.

Favorite tracks: Gun, Dead Duck (emotionanta ca haiku-ul lui Matsuo Basho:

cold night: the wild duck, sick,

falls from the sky

and sleeps awhile )

Jungle Drum, Hold Heart, tot albumul.

*****/*****

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s