the big pink. too young to love. by rob hawkins.

43.7 oh little diamond

Nu e Cunningham, nu e Aphex Twin,  nici Warp.

E  Mitch Stratten (baiatul care redescopera bullet time-ul in reclama aia cu ‘time sculpture‘; si pe Rybczynski si Eadweard J. Muybridge- p-astia doi nu i-am scris cu mina, i-am luat cu copy paste – , daca tot ne cacam pe noi cu istoria artei), artistul e Nodern, iar labelul este Sub Rosa.

Some mid afternoon madness, click pe poza:

PS: Nu vi se pare ca animalutul din promo e o ruda mai urita a aluia din Neverending Story?

Hai sa ne mai uitam la un clip

Dark Days, la matineu.

Electronica, dub, downtempo si, de restul, o scurta incursiune in subteran. Ca la fratii Dardenne, ca in filmul ala al lui Haneke, sau ca in povestirea aia, Les Enfants de la patrie, care nu a mai ajuns film, Ierusalim. Apasati pe poza pentru clip.

Va mai recomand ‘Melankoli’ si ‘Ninna Nanna’, de pe acelasi album.

Rromania

Ne-am intors acasa.

Primul lucru pe care il citesc in avion, in editia internationala a publicatiei The Herald Tribune, e ca doi romani (de abia pe la jumatea articolului aflam ca, de fapt, erau tigani) au jefuit si violat niste olandezi. In Italia.

Pe locul din fata noastra sta un individ cu ghiul, geaca neagra de piele, care a fost escortat pina la avion de doi politisti finlandezi. Il intreb pe unul din ei care e problema. Politistul, deodata circumspect vizavi de curiozitatea mea, imi raspunde in doi peri ca totul e OK. Pe durata drumului, individul din fata se foieste si se agita. Am uitat sa mentionez ca e si vopsit blond, un tigan autentic venit la ciordit intr-o tara nordica. Sa mai zica cineva ca nu functioneaza mimetismul si la homo sapiens. La debarcare, vrea sa iasa primul, eu al doilea. O imbrinceste pe stewardesa si vrea sa ii smulga din mina foaia de insotire. O injura in romaneste, cu o combinatie de accent tiganesc si moldovenesc.

Consideram ca este cazul sa intervenim. Ne manifestam verbal toate sentimentele legate de rasa lui, in general, si de persoana lui in particular. Ne apropiem de el sa stam de vorba pe limba lui, stiti prea bine, when in Rrome…Stewardesa alerteaza politia aeroportului. Cobor dupa tigan, intru primul in autobuz. Daca initial m-o fi confundat cu vreun capsunar, probabil, acum tin sa il conving ca nu facem deloc parte din aceeasi satra. S-a speriat si nu mai stie ce sa raspunda. Ajungem in aeroport, il ia garda, eu continuu sa imi bag pula in mortii lui de tigan borit. Politia ramine cu el, noi urcam scarile.

In rest, ca intotdeauna cind ne intoarcem de pe meleaguri straine, Bucurestiul pare plin cu cocalari imputiti si tarani cocliti. Astazi, ca variatie in menu, am vazut si niste sobolani cit curcile de mari, traversind in fuga cheiul Dimbovitei, pe la Unirii.

PS: Ca sa nu incheiem, totusi, acest travelogue in nota la minor, haideti, mai bine, sa va dau un cintecel din strainatati polare. Apasati pe poza cu mine, ca cum ati ridica capacu la cutia muzicala. Se iarta cacofoniile, doar sintem in bucuresti (o concentratie hardcore de particule cur, it means we’ll manage, i’ll master your language, and in the mean time, i’ll create my own, by my own)

Yessss bossssss

Ascult cintecul asta de multe ori si ii dau sa cinte din nou cind se termina, caci nu ma mai satur odata.

Nu e cel mai bun clip al cintaretului, dar cintecul are reale valente de slagar. Mi se pare un fel de clinc-ding deep house si micro house (haaaaaaaaaaaaaai, frate) a la Matthew Herbert, dar mult imblinzit, mai cald, muzica de cuib, de chef in doi cu caciula pe bec, two bedroom producers going at it.