soundcheck, soundcheck, microfonul e suspect

Bristow, departe de Dristor

i. Miine, 3 Aprilie, Cluj, Casa Tranzit, proiectie ‘Muzica de camera’ in cadrul Future Shorts. Nu e chiar cel mai bun film al meu de pina acum – l-as plasa aici pe AITILOP, dar daca celor de la Future Shorts le-a placut, nu pot decit sa ma bucur de exposure. Si, in timp ce AITILOP se zbate in anonimat pe Vimeo si prin B-est (apropo, invatati si voi sa transcrieti corect numele unui film? E ‘AITILOP’, cu majuscule, nu ‘Aitilop/Ecilop’,  ce pula mea e aia), ‘Muzica de camera’ o sa fie prezentat si in cadrul Gay-Paree-ul filmului roumanesque, intre 7 si 14 Aprilie, Francia.

ii. Bun Live DVD-ul lui Bonobo, Live at Koko.

iii. Arta strazii translocata in spatiul consacrat al artei inalte de 4 m, (adica, mon cuzan, intr-o galerie cu legitimatie de salas cultural), si, mai ales, cum tre’ sa arate ea. Poate vad si romanii care dibuie inca tag-ingu si grafittiu’ cu degetele, ca orbii. Am zis romanii, Sinboy e ce trebuie.

  Photo credits: S (oricum, eu nu stiu sa tin o poza in focus, am facut   degeaba IATCu’).

 

43.7 oh little diamond

Nu e Cunningham, nu e Aphex Twin,  nici Warp.

E  Mitch Stratten (baiatul care redescopera bullet time-ul in reclama aia cu ‘time sculpture‘; si pe Rybczynski si Eadweard J. Muybridge- p-astia doi nu i-am scris cu mina, i-am luat cu copy paste – , daca tot ne cacam pe noi cu istoria artei), artistul e Nodern, iar labelul este Sub Rosa.

Some mid afternoon madness, click pe poza:

PS: Nu vi se pare ca animalutul din promo e o ruda mai urita a aluia din Neverending Story?

Dacă dai cu luminol în rîndurile astea, sare sînge

1. doo blonde
una pe un mal, alta pe alt mal
prima blonda: ce faci fata
a doua: vreau sa trec pe celalalt mal
prima blonda: dar esti deja pe celalalt mal

2. x: asta e bun de tatuaj

y: )))))
y: claro!
x: pe spate sau pe burta
x:
x: cu gotice
y: pe burta la pizde
y: “bate inainte sa intri”
x: heeheh
x: )

3. las-o, ba, sa plinga, o sa se pise mai putin

4.

Diana nu ride niciodata.

Diana nu ride niciodata pentru ca Diana este grava si serioasa si are 30 de ani. Diana a fost studenta la Arhitectura si, intr-o zi, prietenul ei si-a taiat venele-n fata ei. Singele a tisnit din el cu presiune si a stropit-o pe ochi. A taiat-o pe coapsa cu cutitul si ea a coborit cite trei trepte odata, plina de singe, pina pe bancheta taxiului. In drumul catre taxi a trimis pe cineva sus: „Vedeti ca s-a taiat ala”. Cind am intrebat-o de ce nu ride niciodata, Diana mi-a zimbit si atunci, fara sa vrea, i-am vazut dintii stricati. Era exact cum ma temusem eu ca ar arata radiografia unor placi pline de scratchuri. Dedic aceasta piesa tuturor celor care mi-ati lipit repede eticheta cu explicit content, era explicit contempt, ba.

5. Nevasta-mea s-a intors cu fata catre mine, si respira in somn asa de usor si de linistit incit mi-a venit s-o iau in brate, s-o string la piept. In schimb, m-am ridicat cu grija din asternut si m-am indreptat catre baie. Am apasat intrerupatorul, am tras apa si, cind sa ies, am vazut ca era deschisa usa camerei in care dormea Viorel, derbedeul. Becul aprins in baie batea pina in camera si, in lumina mica, de 15 vati, am vazut silueta baiatului balanganindu-se spinzurata de lustra. Becul din baie batea in trupul spinzuratului cu sclipirea aroganta a unui diamant de 86 de karate desi el, nefericitul, nu era decit un nestemat de bloc, de 700 de lei kilovatul. M-am apropiat de baiat, sa il dau jos. Se spinzurase cu un cordon de la un halat de-al neveste-mii si se stropise pe pantaloni. Limba ii iesea din gura si trupul continua sa i se balangane, din ce in ce mai lent, pendula despartind timpul in secunde, una tie, una mie, pina cind, ridicind scaunul de pe podea si urcindu-ma pe el, am retezat cordonul ombilical facind timpul sa se opreasca.

6. “Count among us” and “Data: we select, you collect” – that’s what the posters around the city said, advising the people to get involved in the census. As for him, Dan Cannabis had no wish whatsoever to count among them. He had no wish to be counted among his fellow-humans, like the faggots getting their asses plowed in the Opera Park. You don’t need to listen to Eminem to realize that the faggots are rotten to the ass – the hole through which they breathe. It’s enough to go in the Sherlock bar. Sure, the census serves a socio-political purpose of national importance. Sociology teaches us how the data gathered through the population census will be used. Let’s take, for instance, the family institution. Did you know that sociology offers alternatives to the mononuclear family – constitutive of a mother, a father, a child and two TV-sets? In the mononuclear family, Daddy watches one TV-set in his quilted cell, fed up with liquor, while Mommy sits in the other cell, wrapped into the protective membrane of the teleplays and TV shows. Then the TV-sets are turned off and as their bluish glitter fades away the house sinks into silence. That is when Daddy gets up and goes to the kitchen to drink water. He flings the dishes about, throws the spoon on the table and the spoon jumps into a corner, fuck you! Daddy swears. He pulls the chair from under the table and the chair makes a squeaky noise on the grit stone on the kitchen floor. Mommy turns up the volume on the TV, perhaps trying to cover Daddy’s noises in the kitchen and his voice grumping about something and then his steps into the hallway and the kick on the bathroom door. Mommy turns the TV even louder but that will not prevent the Son from hearing the banging and the cracking and he looks at Mommy more scared than surprised: he is no longer that young and dumb as to ask, Mommy, is Daddy angry? Something is making a louder noise in the hallway, maybe the vase on the table fell and broke and Mommy can’t stand the Son’s look anymore and gets out of the cell. “And why would I keep it down, you fucking bitch! ‘Cause you’re stupid, that’s why? I’ve got two fucking morons in my house! Two morons!” Mommy goes back into the cell and takes the Son in her arms, come on, shut the hell up already, my dear, or the whole block is gonna hear us! Then Daddy wants to throw himself out the window and punches the wardrobe doors and bangs his head against the walls. The Son cries and Mommy cries too, yet trying to calm the kid down, ok, it’ll be ok, it’s over, it’s over. Then Daddy spins around in his cell until he gets dizzy and falls down and starts crying too, sobbing and biting his fists and wishing he could bring back the lost time. Oh, father, tell me/ Are you weeping?/ Your face seems wet to touch/ Oh, then I’m sorry father/ I never thought I’d hurt you so much.

7. deci ne-am comportat literar in aceasta seara.

Rromania

Ne-am intors acasa.

Primul lucru pe care il citesc in avion, in editia internationala a publicatiei The Herald Tribune, e ca doi romani (de abia pe la jumatea articolului aflam ca, de fapt, erau tigani) au jefuit si violat niste olandezi. In Italia.

Pe locul din fata noastra sta un individ cu ghiul, geaca neagra de piele, care a fost escortat pina la avion de doi politisti finlandezi. Il intreb pe unul din ei care e problema. Politistul, deodata circumspect vizavi de curiozitatea mea, imi raspunde in doi peri ca totul e OK. Pe durata drumului, individul din fata se foieste si se agita. Am uitat sa mentionez ca e si vopsit blond, un tigan autentic venit la ciordit intr-o tara nordica. Sa mai zica cineva ca nu functioneaza mimetismul si la homo sapiens. La debarcare, vrea sa iasa primul, eu al doilea. O imbrinceste pe stewardesa si vrea sa ii smulga din mina foaia de insotire. O injura in romaneste, cu o combinatie de accent tiganesc si moldovenesc.

Consideram ca este cazul sa intervenim. Ne manifestam verbal toate sentimentele legate de rasa lui, in general, si de persoana lui in particular. Ne apropiem de el sa stam de vorba pe limba lui, stiti prea bine, when in Rrome…Stewardesa alerteaza politia aeroportului. Cobor dupa tigan, intru primul in autobuz. Daca initial m-o fi confundat cu vreun capsunar, probabil, acum tin sa il conving ca nu facem deloc parte din aceeasi satra. S-a speriat si nu mai stie ce sa raspunda. Ajungem in aeroport, il ia garda, eu continuu sa imi bag pula in mortii lui de tigan borit. Politia ramine cu el, noi urcam scarile.

In rest, ca intotdeauna cind ne intoarcem de pe meleaguri straine, Bucurestiul pare plin cu cocalari imputiti si tarani cocliti. Astazi, ca variatie in menu, am vazut si niste sobolani cit curcile de mari, traversind in fuga cheiul Dimbovitei, pe la Unirii.

PS: Ca sa nu incheiem, totusi, acest travelogue in nota la minor, haideti, mai bine, sa va dau un cintecel din strainatati polare. Apasati pe poza cu mine, ca cum ati ridica capacu la cutia muzicala. Se iarta cacofoniile, doar sintem in bucuresti (o concentratie hardcore de particule cur, it means we’ll manage, i’ll master your language, and in the mean time, i’ll create my own, by my own)

El aura

El aura

Tin minte ca a fost prezentat intr-un an la festivalul de filme din CJ, in competitia oficiala. Nu l-am vazut atunci, habar n-am de ce. Cred, de altfel, ca nici juriul nu s-a uitat cu atentie, altfel nu imi explic de ce nu a primit nici un premiu. Sau, ma rog, astea sint gusturile festivalurilor romanesti, poti sa te caci in ele? Eu zic ca da, da’ asta e cu totul alta disputie.

‘El aura’ e un neo noir-cum-heist movie care, cu putin mai multa rabdare, s-ar fi cocotat in liga unde conduce Michael Mann: originalitate, stil, tinuta vizuala la patru ace, personaje memorabile (din care, unele, cu conduita morala la subsol, c-asa e dat in cartile genului) imagine de luxe, atmosfera, bang bang, etc. Acum, fiind un film latino-american (argentinian, mai exact), nu e atit de realist ca, sa zicem, Miami Vice, dar se apropie mai mult de Collateral (mai tineti minte poiemu’ ala nocturn-urban in hi-def) ca stare. Aluneca in poezie, putina mistica a epilepsiei, apoi vinatoarea ca ritual de trecere masculin, animale totem, jaful si crima perfecta si tot asea.

Un moment m-a deranjat derapajul narativ: acela cind personajul principal vede intii cu ochii mintii, apoi la modul propriu, o confruntare cu arme intre politisti si raufacatori. Si m-a deranjat pentru ca, in rest, filmul e scris foarte inchegat, cu zvircoliri si noduri in siretul narativ, mai ales catre final. Are singe, are impuscaturi, are infractori, paduri pline da mister (s-a strigat Insomnia si n-am auzit eu ecoul?) si cazinouri (cam ca Intacto, asa), are soti abuzivi si meserii ingrate, ca cea de taxidermist, apucaturi rele si dialoguri bune. Un film cum n-or sa poata face taranii din Romania nici d-acu’ in 365 de ani, un neo noir, adica.

In alte posturi, vor urma, in ordinea spatiului de pe hard: un film islandez cu crime, unul scotian cu pescari, unul englezesc cu trafic de carne vie (nup, nu Sex Traffic) si, in cele din urma, un film mare cit un DVD, un documentar despre Lisa Gerrard pe care il cautam de circa juma’ de veac.

Fotografie pe neintelesul tuturor

Pentru cine a lipsit de la lectia de alchimie.