9-to-5

Pentru toti cubiculistii agresati de aparatele de aer conditionat, o dedicatie de la massa DJ Derek:
‘I been a 9-to-5 man, but 9 in the evening to 5 in the morning’.

Downloading Nancy, right here, right now.

It’s here, at long last.

Still from a very very nasty scene.

Pagina 347

The last word might be Canada, probably is, but there’s no way to tell for sure because by then she’s lost in the land of sleep and he is too, and when they go there they never go together, and she is afraid that is also a preview of death, a place where there may be dreams but never love, never home, never a hand to hold yours

STEPdoc

Nu stiu daca am apucat sa ma laud pina acum, dar sint cistigatorul STEPdoc de anul asta. Pentru cei care nu stiu, STEPdoc e un grant de research/ networking oferit de The Ratiu Foundation , si scopul lui e sa ajute up and coming documentary filmmakers care au proiecte in pre-prod. Proiectul meu – cu care sper sa intru in productie pina la finele acestui an – e tot un music doco, precum electro, tot pe electronica, dar, sper eu, va fi mult mai bun si mai documentar proper decit a fost electro. (La care, ca veni vorba, nu mai am rabdare sa ma uit; dar m-a magulit faptu’ ca niste baieti l-au preluat din arhivele de la Astra Film Fest, hehe; daca nu o faceau ei asa, haiduceste, eu, cu nesimtirea mea proverbiala, cine stie cind li l-as fi trimis. Deci, inca o data, multumiri pt ajutor celor de la Summer Breaks) . De research o sa se ocupe Simona, de camera David, si de circarii vizuale Studiosex.

Vinyan

Bai, deci m-a dezamagit Vinyan. L-am asteptat atita, avea un sinopsis foarte atragator – facut de un belgian care stie cum sta treaba cu flesh -peddlers si batoanele de ciocolata, locatie cu vino-ncoa’ (sincer, pun botul la orice film cu jungle si plaje, ca o fi The Beach, Lord of the Flies, Rescue Dawn sau Apocalypse Now, dar Redux), un actor bun catre foarte bun – Rufus Sewell – plus o pereche de tite din partea lui Emmanuelle Beart.

Acum, nu ca filmul ar fi prost, dar nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor. Pacat, incepuse bine, cuplul se dezintegra calm dar sigur, cam ca in Open Water, asa, desi, admit, mai pe repede inainte, sarind din arc narativ in arc narativ, ca sa nu observam burtile din saltea. In fine, cinematografia lush, cum se zice in engleza, verde frumos, cinspe mii de texturi, apoi rosu si alb negru, masini de fum in ochi, sound design apasat (cu un minus pt score) dar crafty, imagini suficient de bizare care te trimit cu gindu’ la ritualurile de initiere  si mortificare din Oceania si Australia, povestite de Mircea chiar el iade; si tot asa.

Dar nu e nici atit de bizar cum il prezenta trailerul, nici atit de horror, nici dus bine pina la capat. E ca un film care se tot pregateste sa inceapa (imi place ritmul asta in filme, dar astept si pay off pe masura), si se termina brusc. Macar, la final, sa ii fi luat Beart la sini pe toti copiii pe care i-a gasit pe insula aia si sa-i alapteze nitel.

Click pe poza pentru trailer – asta daca n-ati vazut deja filmul.

Si, sa nu uit, de miine incep sa recenzez  grozaviile din After Dark Horrorfest III.

Vlad Tepes, videoclip

Am ris tare.

http://vimeo.com/3939888

A Perfect Day for Bananafish

Am pus titlul asta ca m-am plimbat azi pe plaja, pina la capat si inapoi si, prin soarele dupa-amiezii, am vazut vreo doua minute cum paramedicii si politia cautau sa resusciteze un om care cazuse/ sarise de pe dig. Am facut si o poza, dar am sters-o din aparat, pentru ca nu sint gazetar de scandal de cacat sa scot pe internet poze cu tragedia unui om. Si cautam acum un titlu cu hook, mi-am amintit de povestire, am zis sa fac legatura, etc.

Asa. Acum, mai vesel, cu do major.

1. Puteti sa vedeti ‘Muzica de camera’ pe 20 Martie la ceva eveniment FutureShorts, in sexiunea competitiva ‘Banda Rulanta’, la TNB din cite am inteles, in jur de 2230. Dupa aia, serbare cu digei.

2. Puteti sa vedeti ‘AITILOP’ pe 23 Martie, cred, in cadrul B-est IFF, dar nu stiu inca in ce locatie se desfasoara.

3.

4. Am vazut Manchester – Liverpool si vitejii mei au biruit cu 4-1. Du-te, Torres, du-te. Ma duc si eu. 

Va pupa tata.

Diferenta intre advertising si porn

Dau legatura unui articol de pe Creative Review care mi s-a parut plin de umor si de observatii acute asupra starii de fapt. Care fapt? Venirea (as in the Advent) internetului, a user-generated content-ului, a DIY-ului si, ca ma afecteaza in mod direct, a desktop-filmmaking-ului (desi nu e mentionat in text, e si el unul dintre calaretii apocalipsului internetic). Asemanarea intre advertising si porn, concluzioneaza autorul, un fel de Frederic Bergenbier cu mult mai mult talent, e ca: ” They are both almost, but not quite, art.”

Ruleaza si nu se predeaza.

Best of all he loved the fall.

1. Am terminat Intelectualii lui Paul Johnson. Luati la demistificat si desanctificat: Rousseau, Ibsen, Marx, Sartre, Mailer, Russel, Hemingway, Tolstoi s.a. Instructiva, scurta trecere in revista a operelor baietilor, asezonata cu cancanuri si mizerii. Cartea pare demersul unui medic legist combinata cu apetitul pentru mizerii si istorie mica al gazetarului. Se citeste rapid, e plina de trivia si cancanuri, plus un salt in educativ/ informational prietenos, atunci cind dezbate teorii si curente filozofice sau literare. E alternativa salutara la wc pedia.

2. Doubt

Regizorul a stiut sa scoata filmul din piesa, dar nu si teatrul din film. Inca tributar unor conventii teatrale – gesturi exagerate, sa vedem din fundul salii, vorbarie multa, mizanscena specifica: preotul si Meryl Streep vorbesc in timp ce al treilea personaj asteapta cuminte in fundal sa ii vina rindul la replica, gesturi ample, venite direct din teatru, cu personaje care se ajuta de spatiul cuminte decupat al unei scoli catolice si de orice recuzita le vine la indemina. Dincolo de sobrietatea asta victoriana, subiectul e modern cit se poate: un preot atenteaza la candoarea unui elev (negru), iar calugaritele fac tot posibilul sa demaste necinstirea. Antrenant, Meryl Streep la inaltime, a se pastra pe calculator daca mai ai spatiu.

3. Slumdog Millionaire

Asta e Danny Boyle, una calda, alta rece. Un excelent Sunshine urmat de galagia asta bollywoodiana. Nu am avut rabdare sa il urmaresc pe tot, m-a pierdut catre final.

4. Frozen River

Genul de film indie american care imi place, desi era sa il parasesc inainte sa ma seduca, atunci cind am vazut ca e tras pe video. La decorurile alea si la lumina aia cazuta, care uniformizeaza totul in gri, se cerea pelicula. In afara de asta, drama + thriller excelent, Melissa Leo din ce in ce mai buna (parca mai ieri o vedeam in serialul ala cu detectivi, l-am uitat), atmosfera de capatul lumii, la sfirsitul lumii (actiunea se petrece in preajma Craciunului). Tensionat, uman cind trebuie, prestatii bune si poveste bine spusa. La inceput am zis ca o sa fie ceva de tip Baltagul, dar povestea a luat-o pe alte drumuri, trecind fraudulos granita. Nu e joc ieftin de cuvinte, o sa vedeti in film ce am vrut sa zic. Tipul de film pe care numai niste americani sau canadieni stiu sa il faca excelent.

5. Lakeview Terrace

La Bute isi gaseste alt cal de bataie, rasismul in LA. Apropiat tematic de Colors, Training Day sau de timpenia lui Paul Haggis – Crash. Samuel Jackson insuportabil de bun in rol de baiat rau – politist negru si rasist, ca sa fim bine intelesi. Ce faci cind bratul legii nu te mai apara, dar vrea sa te doboare, cum te lupti cu prejudecatile rasiale, cumperi o casa, dar cum intemeiezi o familie, ce trebuie sa faci cind vecinul da petreceri la ora 3 dimineata si invita toti colegii din politie la el acasa, chestii din astea. Ar putea fi vazut ca radiografia in mic  – un cartier, doua case – a dinamicii interrasiale din LA, albii si negrii si culoarea care conteaza – nu, nu verdele, ca nu e He Got Game  – albastrul uniformelor de politie.  Spike Lee, choke on it.

6. Choke

Choke filmu vs Choke cartea = nu am citit. Dar am vazut Particulele elementare si am citit si cartea. Cred ca la fel se pozitioneaza si Choke, pastrind esentialul obraznic si eliminind verbiajul mizantrop. E de ris, umor negru cit cuprinde, ton ireverntios, blasfemiator pe alocuri – m-am hohotit masiv la motivul preputului lui Iisus – dar, daca ti-e hardul burdusit cu filme, tre’ sa il stergi. Daca nu, merita pastrat ca dosar clinic catalogat de etichete ca: laba, sex, sex addict,  oh father figure where art thou. Si buni actorii, sa nu uit.

Pe final, ceva din Norvegia.