Vinyan

Bai, deci m-a dezamagit Vinyan. L-am asteptat atita, avea un sinopsis foarte atragator – facut de un belgian care stie cum sta treaba cu flesh -peddlers si batoanele de ciocolata, locatie cu vino-ncoa’ (sincer, pun botul la orice film cu jungle si plaje, ca o fi The Beach, Lord of the Flies, Rescue Dawn sau Apocalypse Now, dar Redux), un actor bun catre foarte bun – Rufus Sewell – plus o pereche de tite din partea lui Emmanuelle Beart.

Acum, nu ca filmul ar fi prost, dar nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor. Pacat, incepuse bine, cuplul se dezintegra calm dar sigur, cam ca in Open Water, asa, desi, admit, mai pe repede inainte, sarind din arc narativ in arc narativ, ca sa nu observam burtile din saltea. In fine, cinematografia lush, cum se zice in engleza, verde frumos, cinspe mii de texturi, apoi rosu si alb negru, masini de fum in ochi, sound design apasat (cu un minus pt score) dar crafty, imagini suficient de bizare care te trimit cu gindu’ la ritualurile de initiere  si mortificare din Oceania si Australia, povestite de Mircea chiar el iade; si tot asa.

Dar nu e nici atit de bizar cum il prezenta trailerul, nici atit de horror, nici dus bine pina la capat. E ca un film care se tot pregateste sa inceapa (imi place ritmul asta in filme, dar astept si pay off pe masura), si se termina brusc. Macar, la final, sa ii fi luat Beart la sini pe toti copiii pe care i-a gasit pe insula aia si sa-i alapteze nitel.

Click pe poza pentru trailer – asta daca n-ati vazut deja filmul.

Si, sa nu uit, de miine incep sa recenzez  grozaviile din After Dark Horrorfest III.