Cunt go wrong with black

Doi dintre cintaretii mei favoriti – unul, Burial, mai favorit ca altul -  se poarta la negru

si vynil.

Pagina 347

The last word might be Canada, probably is, but there’s no way to tell for sure because by then she’s lost in the land of sleep and he is too, and when they go there they never go together, and she is afraid that is also a preview of death, a place where there may be dreams but never love, never home, never a hand to hold yours

\m/

Metal, tata.

robotu beat

STEPdoc

Nu stiu daca am apucat sa ma laud pina acum, dar sint cistigatorul STEPdoc de anul asta. Pentru cei care nu stiu, STEPdoc e un grant de research/ networking oferit de The Ratiu Foundation , si scopul lui e sa ajute up and coming documentary filmmakers care au proiecte in pre-prod. Proiectul meu – cu care sper sa intru in productie pina la finele acestui an – e tot un music doco, precum electro, tot pe electronica, dar, sper eu, va fi mult mai bun si mai documentar proper decit a fost electro. (La care, ca veni vorba, nu mai am rabdare sa ma uit; dar m-a magulit faptu’ ca niste baieti l-au preluat din arhivele de la Astra Film Fest, hehe; daca nu o faceau ei asa, haiduceste, eu, cu nesimtirea mea proverbiala, cine stie cind li l-as fi trimis. Deci, inca o data, multumiri pt ajutor celor de la Summer Breaks) . De research o sa se ocupe Simona, de camera David, si de circarii vizuale Studiosex.

Vinyan

Bai, deci m-a dezamagit Vinyan. L-am asteptat atita, avea un sinopsis foarte atragator – facut de un belgian care stie cum sta treaba cu flesh -peddlers si batoanele de ciocolata, locatie cu vino-ncoa’ (sincer, pun botul la orice film cu jungle si plaje, ca o fi The Beach, Lord of the Flies, Rescue Dawn sau Apocalypse Now, dar Redux), un actor bun catre foarte bun – Rufus Sewell – plus o pereche de tite din partea lui Emmanuelle Beart.

Acum, nu ca filmul ar fi prost, dar nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor. Pacat, incepuse bine, cuplul se dezintegra calm dar sigur, cam ca in Open Water, asa, desi, admit, mai pe repede inainte, sarind din arc narativ in arc narativ, ca sa nu observam burtile din saltea. In fine, cinematografia lush, cum se zice in engleza, verde frumos, cinspe mii de texturi, apoi rosu si alb negru, masini de fum in ochi, sound design apasat (cu un minus pt score) dar crafty, imagini suficient de bizare care te trimit cu gindu’ la ritualurile de initiere  si mortificare din Oceania si Australia, povestite de Mircea chiar el iade; si tot asa.

Dar nu e nici atit de bizar cum il prezenta trailerul, nici atit de horror, nici dus bine pina la capat. E ca un film care se tot pregateste sa inceapa (imi place ritmul asta in filme, dar astept si pay off pe masura), si se termina brusc. Macar, la final, sa ii fi luat Beart la sini pe toti copiii pe care i-a gasit pe insula aia si sa-i alapteze nitel.

Click pe poza pentru trailer – asta daca n-ati vazut deja filmul.

Si, sa nu uit, de miine incep sa recenzez  grozaviile din After Dark Horrorfest III.

CCTVscapes

CCTVscapes e un proiect multimedia despre orase din Europa de Est. Pe partea romaneasca a lucrurilor, caut o locatie din Bucuresti care sa aduca fie si de departe a Gated Community. Any ideas? Mersi.

(O sectiune din moodboard)

Free Gigi

Londra, UK, orele 1800. Rush hour. Intrarea in statia de metrou Oxford Circus e blocata si alarma suna EMEGENCY ALERT, interzicind accesul in statie. Zeci de oameni asteapta ingramaditi – dar cuminti – pe scarile care coboara catre tube.

Romania, departe de vuietul lumii, il judeca  pe Becali.

Pai, Free Gigi, zic si eu.

Vlad Tepes, videoclip

Am ris tare.

http://vimeo.com/3939888

Bristow, departe de Dristor

i. Miine, 3 Aprilie, Cluj, Casa Tranzit, proiectie ‘Muzica de camera’ in cadrul Future Shorts. Nu e chiar cel mai bun film al meu de pina acum – l-as plasa aici pe AITILOP, dar daca celor de la Future Shorts le-a placut, nu pot decit sa ma bucur de exposure. Si, in timp ce AITILOP se zbate in anonimat pe Vimeo si prin B-est (apropo, invatati si voi sa transcrieti corect numele unui film? E ‘AITILOP’, cu majuscule, nu ‘Aitilop/Ecilop’,  ce pula mea e aia), ‘Muzica de camera’ o sa fie prezentat si in cadrul Gay-Paree-ul filmului roumanesque, intre 7 si 14 Aprilie, Francia.

ii. Bun Live DVD-ul lui Bonobo, Live at Koko.

iii. Arta strazii translocata in spatiul consacrat al artei inalte de 4 m, (adica, mon cuzan, intr-o galerie cu legitimatie de salas cultural), si, mai ales, cum tre’ sa arate ea. Poate vad si romanii care dibuie inca tag-ingu si grafittiu’ cu degetele, ca orbii. Am zis romanii, Sinboy e ce trebuie.

  Photo credits: S (oricum, eu nu stiu sa tin o poza in focus, am facut   degeaba IATCu’).