Best of all he loved the fall.

1. Am terminat Intelectualii lui Paul Johnson. Luati la demistificat si desanctificat: Rousseau, Ibsen, Marx, Sartre, Mailer, Russel, Hemingway, Tolstoi s.a. Instructiva, scurta trecere in revista a operelor baietilor, asezonata cu cancanuri si mizerii. Cartea pare demersul unui medic legist combinata cu apetitul pentru mizerii si istorie mica al gazetarului. Se citeste rapid, e plina de trivia si cancanuri, plus un salt in educativ/ informational prietenos, atunci cind dezbate teorii si curente filozofice sau literare. E alternativa salutara la wc pedia.

2. Doubt

Regizorul a stiut sa scoata filmul din piesa, dar nu si teatrul din film. Inca tributar unor conventii teatrale – gesturi exagerate, sa vedem din fundul salii, vorbarie multa, mizanscena specifica: preotul si Meryl Streep vorbesc in timp ce al treilea personaj asteapta cuminte in fundal sa ii vina rindul la replica, gesturi ample, venite direct din teatru, cu personaje care se ajuta de spatiul cuminte decupat al unei scoli catolice si de orice recuzita le vine la indemina. Dincolo de sobrietatea asta victoriana, subiectul e modern cit se poate: un preot atenteaza la candoarea unui elev (negru), iar calugaritele fac tot posibilul sa demaste necinstirea. Antrenant, Meryl Streep la inaltime, a se pastra pe calculator daca mai ai spatiu.

3. Slumdog Millionaire

Asta e Danny Boyle, una calda, alta rece. Un excelent Sunshine urmat de galagia asta bollywoodiana. Nu am avut rabdare sa il urmaresc pe tot, m-a pierdut catre final.

4. Frozen River

Genul de film indie american care imi place, desi era sa il parasesc inainte sa ma seduca, atunci cind am vazut ca e tras pe video. La decorurile alea si la lumina aia cazuta, care uniformizeaza totul in gri, se cerea pelicula. In afara de asta, drama + thriller excelent, Melissa Leo din ce in ce mai buna (parca mai ieri o vedeam in serialul ala cu detectivi, l-am uitat), atmosfera de capatul lumii, la sfirsitul lumii (actiunea se petrece in preajma Craciunului). Tensionat, uman cind trebuie, prestatii bune si poveste bine spusa. La inceput am zis ca o sa fie ceva de tip Baltagul, dar povestea a luat-o pe alte drumuri, trecind fraudulos granita. Nu e joc ieftin de cuvinte, o sa vedeti in film ce am vrut sa zic. Tipul de film pe care numai niste americani sau canadieni stiu sa il faca excelent.

5. Lakeview Terrace

La Bute isi gaseste alt cal de bataie, rasismul in LA. Apropiat tematic de Colors, Training Day sau de timpenia lui Paul Haggis – Crash. Samuel Jackson insuportabil de bun in rol de baiat rau – politist negru si rasist, ca sa fim bine intelesi. Ce faci cind bratul legii nu te mai apara, dar vrea sa te doboare, cum te lupti cu prejudecatile rasiale, cumperi o casa, dar cum intemeiezi o familie, ce trebuie sa faci cind vecinul da petreceri la ora 3 dimineata si invita toti colegii din politie la el acasa, chestii din astea. Ar putea fi vazut ca radiografia in mic  – un cartier, doua case – a dinamicii interrasiale din LA, albii si negrii si culoarea care conteaza – nu, nu verdele, ca nu e He Got Game  – albastrul uniformelor de politie.  Spike Lee, choke on it.

6. Choke

Choke filmu vs Choke cartea = nu am citit. Dar am vazut Particulele elementare si am citit si cartea. Cred ca la fel se pozitioneaza si Choke, pastrind esentialul obraznic si eliminind verbiajul mizantrop. E de ris, umor negru cit cuprinde, ton ireverntios, blasfemiator pe alocuri – m-am hohotit masiv la motivul preputului lui Iisus – dar, daca ti-e hardul burdusit cu filme, tre’ sa il stergi. Daca nu, merita pastrat ca dosar clinic catalogat de etichete ca: laba, sex, sex addict,  oh father figure where art thou. Si buni actorii, sa nu uit.

Pe final, ceva din Norvegia.

Rev rd + Rcnkrlla

Revolutionary Road

Mie imi place Sam Mendes, asa soap cum il considera unii. Si Kate Winslet care, uite, dupa Little Children, se intoarce iarasi in suburbii, acolo unde se moare incet, de plictiseala. Personajul ei e un fel de Madam Bovary inchisa intre white picket fences, e nevasta disperata, exact in acceptiunea serialului ala pe care il urmaream pasionat. Sotul ei, Di Caprio, (apropo, asta nu mai imbatrineste si el odata? ca arata tot timpul ca la 23 de ani), o iubeste. Si ea il iubeste, dar il mai si uraste. El o inseala cu o secretara. Traim viata la tara, standarde duble, unul pentru baieti, altul pentru fete. Nici nu stiu daca termenul de zipless fuck (google it) aparuse. Si ea il inseala, intr-o seara de abandon, in care cedeaza ca tencuiala in bratele alcoolului si a primului mascul care se gasea prin zona, un vecin inert si posac. Apare si un nebun, tipul interesant, care, ca in tragedia shakespeariana, poate zice multe si lumea nu se supara pe el, ca e nebun. Nebunul vede disperarea si golurile din(tre) oameni. A fost acolo. Sam Mendes filmeaza, cum observa si Egon, ca in manualele de regie care lipsesc din IATC. Cind actiunea se detensioneaza, ne retragem usor cu travul. E lectie de incadraturi si miscari. Nu spectaculoase, dar foarte utile – inveti din ele mai mult ca in patru ani de scoala. Iar cind o filmeaza pe Kate Winslet, in bucatarie, singura, intr-o dupa-amiaza, spalind vasele, in lumina aia mieroasa de toamna care inunda incaperea, si deodata incepe sa plinga, acolo, fratia, nu te supara, dar e la sentiment. Tot filmul e la sentiment, ca si furisatul camerei de filmat prin odai, atitea momente si spatii moarte. Iar Winslet si DiCaprio (stop joc, exact acu mi-am amintit ca au mai jucat in Titanic) se potrivesc unul cu altul, arata a cuplu, el + ea = stam amindoi pe aceeasi canapea, barbatul meu, sotia mea. In fine. Eu o inteleg pe Kate Winslet, care, citez, nu voia ‘out’, ci voia ‘in’, acolo unde era viata si se intimplau lucrurile. Din pacate, desi el o iubea patimas, asea, nu s-a putut, na, ce vrei si tu acuma. Altceva, am anticipat conversatia lor la masa drept cliseu si am tratat-o ca atare – mult mai bun mi s-a parut secventa dinainte, cind el bea pe intuneric si o asteapta sa se intoarca acasa.  Iar filmul nu mi s-a parut deloc exterior si lipsit de intimitate (cum mi s-a parut, de exemplu, Banishment, tot cu o familie rupta de lume, tot cu avort, tot cu taceri, dar atit de artificial ca imi venea sa zic da’ mai prindeti, ba, si voi nitel rosu in obraji), ci mi s-a parut ca o excursie, o plimbare de dupa amiaza, o vizita intr-o casa bintuita – nu de fantome, ma pis pe el de loc comun. ( Care, apropo, ma duce cu gindul la excursiile mele in Dobrogea, printre sate cu gard de piatra si porci in noroi, in mijlocul cimpului, ce-or face, frate, oamenii aia, ca acolo e un loc in care iti vine doar sa bei si sa dai in cap pe ulita). Stii, ca o vizita la o casa memoriala, dupa furtuna, sau in camera copilului mort de curind, ale carui haine si jucarii sint puse de parinti in niste cutii pentru Armata Salvarii.  Ti se pare ca totul e mort, dar, daca iti inchizi celularul, s-ar putea sa le mai auzi inca respiratia.

In continuarea acestui program, va prezentam Rocknrolla.

M83 – We Own the Sky – Paranoid Pork Version

Made on spec. Budget – zilch. Kudos to everyone who helped me out on this, from the unpaid cast to the AE wizzard.

Vimeo link -  just click on the goddamn pic below.

Less popular albeit mo populist Pootube version below:

Doua intimplari extraordinare din viata lui benjamin butonam pe calculator

Squirt update cu ce intimplari extraordinare au mai avut loc in viata celor care, citez, ‘isi vîră un dejti in cur si subjuga internetu’.

1. Am terminat un clip, mai am doua pe teava, astept sa fie gata sa le scot la plimbare pe aleile internetilor.

Calitatea satisfacatoare, cu skinsmuzar si machiaj, e in click-pe-poza.

Asa, ce oameni au lucrat la clip:

Prod co: studioset
Director: Matei-Alexandru Mocanu
Prod Asst: Adi Savu
DoP: George Chiper, David Lee
VFX: Bogdan Zelinschi
Colourist: Mircea Mocanu
Make Up Artist: Alexandra ‘Lucuchen’
Editor: Alexandru Preoteasa
Post: studioset.tv

Asta a fost prima intimplare, mai mult sau mai putin ordinara. Daca citesti de doua ori, ies doua intimplari, distanta dintre spliff si split personality, fix un fum, fix un fîs.