Pornucopia

Pornucopia e o serie de documentare de televiziune produsa de HBO, care investigheaza fenomenul productiei de film porno in SUA. Seria este filmata in LA Valley, California. Sau Calipornia, cum s-ar fi putut numi, date fiind abundenta productiilor, numarul mare de performeri sau cifrele de profit sanatoase ale biznisului. Multumita legislatiei mai permisive din timpul administratiei Clinton, productia de film porno reuseste ce nu au reusit mogulii ei din perioada Deep Throat sau Debbie Does Dallas: saltul in mainstream. Intrarea in mainstream nu e primita cu lauri si brate deschise, cu osanale si oameni aruncindu-se pe jos, ca pe vremea lui Iisus in Ierusalim, dar, cel putin, filmele porno cunosc o deschidere media fara precedent si, mai ales, fara procese de obscenitate gata sa fie intentate de puritani zelosi. Pe de o parte, cel care faciliteaza boom-ul este, normal, internetul: cu o camera web, un pat si o femeie dezbracata cu tite cit bolovanii, Danni’s Hard Drive pune pe masa milioane de dolari. Apoi operatori ca AT & T, achizitionat apoi de consortiul lui Murdoch, lanturile hoteliere de tip Hillton sau Marriott, care achizitioneaza si distribuie filme porno la sume modice, cu profituri uriase. La o comparatie rapida, cu bruma de matematica pe care o stiu, numai traficul de cocaina mi s-ar parea mai profitabil, cu cistiguri mai sanatoase intr-un timp mai scurt, dar si cu riscuri mult mai mari. Ca industria porno face pasii catre mainstream, o dovedesc si premiile glam ale industriei porn, celebrele AVN Awards, un fel de Oxcare with a kink. Chiar, mi-amintesc ca printre premiantii trecuti s-a numarat si romanca Sandra Romain pentru ‘Best Anal Scene’, daca nu ma insel. Gape that ass, baby. You go, girl.

Bun, enuff with this press presentation already. Seria mi-a placut. In primul rind, tonul: foarte relaxat, foarte tolerant si foarte informat. Nimic din indirjirea investigativa sau condamnarea nersotita din American Porn (care, in paranteza fie zis, nu a dezvaluit lucruri pe care sa nu le fi vazut deja in alte documentare si s-a multumit sa comenteze malitios practici si moravuri din sinul, injectat cu silicon, al industriei). Apoi castul, stelar de-a dreptul: Jenna Jameson, Jenna Haze, Violet Blue (devenita, intre timp, Jane Noname, in urma unui proces intentat de cealalta Violet Blue, bloggerita pe teme de xexx), Katie Morgan, Jill Kelly, Stormy si chiar si cavalerul acela din filmele porno gay (gay for pay or not, it don’t matter that much, I call it gay nonetheless), caruia Olanda i-a dedicat un timbru, Jeff Stryker.

Cu bugete cu care romanii s-ar incapatina sa tirasca avorturi prin spitale sau sa trimita cordaci la Macdonald’s in Bucuresti sa-si repare televizoarele, americanii din The Valley fac filme porno, de dixtractie si amuzament. Sigur, trag majoritatea productiilor in digital, dar se arunca si la pelicula (iar unele productii sint lansate direct in Blu Ray), au macarale si armate de grip boy, make-up artists, art directori si platouri si, in fine, cam tot ce se vede pe la filmarile de reclame din Romania. Contractele sint pe bune, sexul sanatos, teste peste teste si obligativitatea purtarii prezervativului face indeletnicirea asta all the more legit.

Filmul raspunde la multe din intrebarile pe care si le pun oamenii de rind cind descarca pornet de pe net: femeile alea se prefac tot timpul sau au si orgasm. Da, zic ele cu gurile lor, uneori au si orgasm, de ce nu. Care e conditia primordiala ca un barbat sa joace in porno? Lungimea sau grosimea? Hmm, mai degraba abilitatea de avea o erectie aici si acum si enduranta. Cum se numesc, in lingo-ul profesiei, cum shot-urile? Pop shot-uri, de la pop/ bust a nut. Fac actritele ceva ce nu le place? Potrivit filmului, nu. Au o lista foarte detaliata de do’s si dont’s, astfel incit pe platou sa nu existe surprize. Sigur, nu e la fel de greu ca a da cu sapa pe cimp, dar nu e nici treaba pentru oricine. Jenna Jameson – respecte – sintetizeaza: in timp ce tu tragi de trupul partenerului in cinspe mii de pozitii, pe platou e o armata de oameni care asteapta sa mearga sa ia masa. Pe linga luciditate, experienta si ce-o mai fi, Jenna are si umor. Da, umor, si nu din ala de categoria ‘ am tras o basina intr-o biblioteca, ha, ha, ha’, ci unul f cald si relaxat, si cu bun simt. (Desi, cindva, am vazut-o intr-un making of, data pe spate, miscindu-si coapsele vizibil amuzata, facindu-si labiile sa tremure usor, ca si cum ar fi vorbit cu voce joasa si amabila, in nota yoni).

Oricum, una peste alta (si peste alta, si peste altul, in pozitia covrigei), documentarul e perfect pentru in intro in lumea productiei de film porno. E replica mai putin meditativa a unui set de fotografii semnate Larry Sultan, un behind the scenes de genul lui ‘Inside Deep Throat‘, care iti arata sexul si bateriile care il fac sa mearga. Dar, ca sa mai reduc putin din tonul asta de hipiot libertin (“Chiar, cum arata chilotii de preot catolic?” “Sint negri, si au sus o eticheta alba cu Jolidon”) mai remarc singura chestie care m-a frapat: un tip straight 100% turneaza in ultima vreme doar scene gay, pentru ca se platesc mai bine, si, ca totul sa iasa bine, o roaga pe sotia lui, prezenta pe platou, sa stea linga el sa il incurajeze. Sotia vine linga el, il imbarbateaza, ii mai ofera doua trei sfaturi tehnice pentru efctuarea unei felatii de succes, apoi se retrage intr-un colt si isi pune stinjenita miinile la ochi.

Iar asta e o mizerie, ce sa mai.