El aura

El aura

Tin minte ca a fost prezentat intr-un an la festivalul de filme din CJ, in competitia oficiala. Nu l-am vazut atunci, habar n-am de ce. Cred, de altfel, ca nici juriul nu s-a uitat cu atentie, altfel nu imi explic de ce nu a primit nici un premiu. Sau, ma rog, astea sint gusturile festivalurilor romanesti, poti sa te caci in ele? Eu zic ca da, da’ asta e cu totul alta disputie.

‘El aura’ e un neo noir-cum-heist movie care, cu putin mai multa rabdare, s-ar fi cocotat in liga unde conduce Michael Mann: originalitate, stil, tinuta vizuala la patru ace, personaje memorabile (din care, unele, cu conduita morala la subsol, c-asa e dat in cartile genului) imagine de luxe, atmosfera, bang bang, etc. Acum, fiind un film latino-american (argentinian, mai exact), nu e atit de realist ca, sa zicem, Miami Vice, dar se apropie mai mult de Collateral (mai tineti minte poiemu’ ala nocturn-urban in hi-def) ca stare. Aluneca in poezie, putina mistica a epilepsiei, apoi vinatoarea ca ritual de trecere masculin, animale totem, jaful si crima perfecta si tot asea.

Un moment m-a deranjat derapajul narativ: acela cind personajul principal vede intii cu ochii mintii, apoi la modul propriu, o confruntare cu arme intre politisti si raufacatori. Si m-a deranjat pentru ca, in rest, filmul e scris foarte inchegat, cu zvircoliri si noduri in siretul narativ, mai ales catre final. Are singe, are impuscaturi, are infractori, paduri pline da mister (s-a strigat Insomnia si n-am auzit eu ecoul?) si cazinouri (cam ca Intacto, asa), are soti abuzivi si meserii ingrate, ca cea de taxidermist, apucaturi rele si dialoguri bune. Un film cum n-or sa poata face taranii din Romania nici d-acu’ in 365 de ani, un neo noir, adica.

In alte posturi, vor urma, in ordinea spatiului de pe hard: un film islandez cu crime, unul scotian cu pescari, unul englezesc cu trafic de carne vie (nup, nu Sex Traffic) si, in cele din urma, un film mare cit un DVD, un documentar despre Lisa Gerrard pe care il cautam de circa juma’ de veac.

Filme, dar nu mai stiu ce numar era

Gruz 200

rusia, 1984, comuismul bolnavior.

Incepe foarte bine, ca ‘The Texas Chainsaw Massacre’. Noapte, cimp, masina stricata, coliba unde se vinde alcool contrafacut, etc. Urmeaza o crima, un vietnamez, un dialog impregnat de vodca si materialism dialectic, Cetatea Soarelui lui Campanella si iarasi vodca la borcan, toate acestea intr-o ordine aleatorie. Poate suna interesant pe hirtie dar, la locul faptei, vorbele suna chiar ca rostite intr-un borcan gol. Balabanov nu e Tarantino, e doar un rus care a socotit de cuviinta sa atirne niste ocale de vodca la picioarele actiunii, sa inainteze mai greu, pe sapte carari, sase plimbari in padurea narativa. Pina aici, totusi, filmul promitea foarte mult: imagine misto, atmosfera, sentimentul ca, din moment ce eram in rusia comuista a anilor ‘84, avea sa se intimple ceva rau.

Din pacate, bunul simt narativ si masura dreapta a lucrurilor sint imbrincite in directii absurde, cotonogite aiurea de dragul socului vizual. Poate pe cei mai slabi de inger ii va convinge ce se intimpla in film, mie mi s-a parut doar ca Balabanov a vrut sa dea cu pumnul in directia comuismului, a unei epoci in care natiunea a dormit si a zamislit monstri. Nimic rau in asta, apreciez si salut efortul, numai ca am ramas cu senzatia ca filmul se pierde: prea multe lovituri aruncate orbeste, incit nu mai stii pe cine vor sa atinga: sistemu’ ticalosit, alcoolu’ care indobitoceste, oamenii insisi, prada unor frici sau interese marunte, etc. Iar cind scenele de scandal se acumuleaza, filmul o ia razna intr-o directie nefericita: ma asteptam de la un moment in altul sa apara si Andrei Chikatilo sa dea si el cu cutitul, sau ca eroina din Thriller sa vina sa puna si ea un pic de sare pe rana. Atunci am fi avut, intr-adevar, un sexploitation altoit peste un revenge flick politic.

Ar fi putut fi un fel de Bad Lieutenant de la est, dar s-a pierdut in stirile de la ora cinci de la ei din rusia. Pacat de atmosfera, de imagine si de prima jumatate de ora din film. Asa cum e, filmul arata ca omu-den-tenechea din Vrajitoru din Oz: straluceste de la distanta, da’ n-are singe-n inima.

Tricky – Knowle West Boy

Cel mai recent album Tricka, ‘Knowle West Boy‘, vine pe 7 iulie.

Pina atunci, o colaborare mai veche, cu o domnisoare dragute:

Si un teaser:

Festivalul filmului european 2008

1. Am fost ieri la meciul de deschidere. Stadionul, 2/3 plin. Vreme favorabila. Adica afara ploua si era numai bine sa te adapostesti in Sala Palatului.

In deschidere, proba de microfon, cu un prezentator de la TVR, care prezinta si la Cluj, la festivalul de film. Urmeaza seful de la ICR Romania, care schioapata, usor accidentat, pina pe scena: face o paralela intre cotonogeala contraculturala (sa nu stie seful de la ICR definitia contraculturii? sau sa o fi folosit ieri intr-o acceptiune a la legere, de vara, pentru public?) pre-revolutie si meciul CFR – U Cluj. Survine prima defectiune tehnica de microfon.

Urmeaza un domn in costum, care zideste poduri culturale intre lumi, pina cind pica, iarasi, microfonul. Prezentatorul i-l ofera pe al lui, care refuza sa functioneze. Apare un al treilea microfon, de la echipa tehnica. Previzibil, si acesta refuza dialogul coprocultural. Cu numarul 4 la costum, pe scena intra un regizor. Nici acum nu merge microfonul, motiv pentru care domnia sa apeleaza la pantomima. Nu am inteles ce a vrut sa spuna . Microfoanele au tacut definitiv. Mi s-a facut foame.

Am iesit din sala.

Afara nu mai ploua.

Am mers sa imi cumpar o saorma.

Am mincat cit am putut din ea.

Restul i-am dat-o unui catel. Catea, de fapt.

Din sala iese un tovaras. A inceput filmul, il intreb. Nu, zice. Din sala iese un regizor roman. Nu ne place filmul, intreb. Nu ne place, admite acesta. Aceasta a fost, deci, singura zi in care ma voi duce la Festivalul filmului european.

PS: Daca a vazut cineva filmul, sa mi-l povesteasca pe scurt, pliz.

2. ‘Lectia de box’, film romanesc, impresii in fuga:

XXXXXX XXXXXX: baiatu asta actor
XXXXXX XXXXXX: pare isteric
xXXXXXX: iar filmu o voma
XXXXXX XXXXXX: il batea boxeuru instant

xXXXXXX: + 90% din filmele romanesti – inclusiv ale mele – sint cu o masina/ intr- o masina
XXXXXX XXXXXX: e bun ala
XXXXXX XXXXXX: ce faci gore de ce nu numeri
XXXXXX XXXXXX: zici ca e film din 87 cu tata zidar sau cu exemplu pionieri numai ca pe bataie

xXXXXXX: ))
xXXXXXX: )
xXXXXXX: am ris, pot sa te citez
xXXXXXX:
XXXXXX XXXXXX: baga
XXXXXX XXXXXX: si cu telefonu mobil
XXXXXX XXXXXX: in toate filmele
XXXXXX XXXXXX: romanesti
XXXXXX XXXXXX: pt ca romanii se superbucura de mobil
XXXXXX XXXXXX: ca nimenialtineva

Fotografie pe neintelesul tuturor

Pentru cine a lipsit de la lectia de alchimie.