#9

Ce-o fi zis in sinea lui Benicio del Torro cind a citit scenariul de la Things We Lost in the Fire? Nu i s-o fi parut ca seamana cu 21 Grams? Sau Halle Berry, nu s-a sprijinit pe referinta Monster’s Ball atunci cind, pentru rolu’ de compozitie din filmu’ asta, a trebuit sa isi schimonoseasca fata aia de ciine a durere si a tristete?

Things We Lost in the Fire, in regia Susanei Bier (of Dogme 95 fame), este o versiune mai domestica, mai imblinzita, mai…hm, feminina, a lui 21 Grams. Avem si aici cronologie fragmentata, o dependenta de droguri, niste copii, niste morti, niste inimi zgiriate. Avem, la un moment dat, chiar si o coloana sonora care aminteste de 21 Grams. Dar nici un element din filmul asta – nici tristetea, nici iubirea, nici tandretea – nu sint date cu volumul la maxim.

Mi-a placut 21 Grams tocmai pentru ca era puternic si violent, in gind, in fapt si in bataea inimei. Aici totul e mai stins, mai asezat, drama de sufragerie. Mai de femei, asa. Asta nu inseamna ca nu mi-a placut si Things We Lost in the Fire: Benicio stie meciul, Fox Mulder, atit cit apare, la fel, numai Halle Berry aia m-a enervat. Nu stiu de ce, poate cu botu ala si fata aia de ciine, de catea, neagra, asa, si cu parul ala de sirma in cap. Bleah.

Stilistic, Susane Bier a pastrat din Dogme 95 fix doua chestii, dar reduse la minim ca frecventa si intensitate: CLOSE UP-urile si taieturile pe miscare. In rest, a compus atent, fara briliante, cadre asezate si la casa lor. Daca vreti sa definiti Things We Lost in the Fire prin termeni de gen proxim si diferenta specifica, puteti zice ca e tot o inima, dar care cintareste mai putin de 21 de grame, ca e cu suflete mai usurele. Asta, repet, nu inseamna ca nu mi-a placut si el, atit cit a putut.

Funny Games

Remake-ul, shot by shot. Nah, n-am putut trece inca de minutul 2 si 49 de secunde (cind apare pe ecran “Funny Games U.S.” ) Cind o sa am rabdare, o sa revin. A, iar la 1 ora si 11 minute din film, Tim Roth horcaie exact, dar exact, ca in Reservoir Dogs.