#6

Ia sa vedem ce-am mai vazut.

1. Naboer

Asa incepe, ca-ntr-un vis. Timp non-linear, el, ea. O scena de sex categoria Fight Club-se-intilneste-cu-Crash-si-se-iubesc-ca-nebunii. O imagine tulburatoare cu un hol lung, strimt, care da intr-o camera. Intr-o camera e un dulap. De usa dulapului sta atirnat un umeras, pe care e asezat un costum de barbat. Pe dulap stau doua pasari, sa fie corbi, sa fie ciori, nu mi-am dat seama, ca m-a speriat prea tare. Un thriller deranjat, finut, cu clasa, recomandat tuturor celor care au apreciat Fear X.

2. Bullitt

Ii sint recunoscator lui Steve McQueen pentru ca m-a ajutat sa descopar definitia termenului ‘homosexual’. Da, tocmai el, heterosexualul prin excelenta, icon-ul macho din filmele anilor ‘70. Am zis cindva ca homosexual esti atunci cind nu esti Steve McQueen, ci Steve McQueer, adica un fals. Suna mai bine atunci, acum am uitat. Fug it, cum ar zice Norman Mailer, alt domn macho-man. Bullitt are rabdare sa creasca in tempo si in caracterizarea personajului, in gradarea actiunii si in decartarea multiplelor valente ale raului (nu prea inteleg ce am vrut sa zic cu asta, dar merge). Un film politist de zile mari.

3. Dirty Harry

Imi place si Clint Eastwood, dar ca regizor. Ca actor, parca a mincat carton presat care il tine pe dinauntru, ii rigidizeaza limbajul corporal si ii osifica discursu’, facindu-l sa sune ca un tablagiu de serie B care vinde gloante oarbe la gradinar. Asa e si filmul: un policier de mina a doua.

4. Marebito – japonezii astia crinceni (il mai vazusem la TIFF< nu mi-am imbunatatit parerea)

5. Aberdeen: face paharu’ din om, ce face vintu’ din pom (de fapt, nu era cu paharu’, ci cu pizda, da’ s-a prins ideea); recomandat celor carora le-a placut Nil By Mouth sau 16 Years of Alcohol.

6. I Want You – nu am rezistat la tot, era cu ceva cordeala marca Winterbottom; o sa revin la el cind o sa am rabdare.

7. Hard Candy – cacat si flegme. L-am mai vazut o data, dar chiar nu aveam nimic tras la indemina si trebuia sa adorm cumva.

8. The King of Comedy

Scorsese, regizorul imparat si rege al intregii cinematografii mondiale, printul marelui ecran, seicul freeze frame-urilor si Seharazada voice over-urilor – cu un film jumate thriller nevrotic, jumate umor surd despre obsesie si drumul catre stardom in shoebiz. De Niro aici face ce va face mai tirziu in Cape Fear sau The Fan: ESTE OBSEDAT. Ca sa ma repet, pentru ca imi place sa ma mixez pe mine ma – ca un bartender de cubicul – daca aduni toata cinematografia romaneasca – p-astia mici, marunti, gri, uriti si crinceni in pumni – nu face nici cit pielea de pe pula lui Scorsese. Am ziiiis.

Asa. La multi ani, Bijou Philips.